Cine a aruncat cea dintâi roșie fatidică ce a stârnit revoluția La Tomatina? Adevărul e că nimeni nu știe. Poate că a început ca o rebeliune împotriva lui Franco, sau un carnaval scăpat de sub control. Potrivit celei mai populare versiuni a poveștii, în timpul festivalului Los Gigantes din 1945 (o paradă cu păpuși uriașe făcute din papier mâché), localnicii căutau sa însceneze o încăierare pentru a atrage atenția. Au dat de un cărucior cu legume în apropiere și au început să arunce cu roșii coapte. Spectatori nevinovați au fost și ei prinși la mijloc, până când scena s-a transformat într-o uriașă învălmășeală cu fructe zburătoare. Instigatorii au trebuit să ii plătească pe vânzătorii de roșii, dar asta nu a oprit repetarea bătăilor cu roșii - și nașterea unei noi tradiții.

De teamă că acestea ar putea escalada fără să poată fi stăpânite, autoritățile au decretat, au relaxat și apoi au reinstituit o serie de interdicții în anii '50. În 1951 localnicii care încălcau legea erau arestați, până când protestele publice au cerut eliberarea lor. Cel mai faimos afront adresat acestor interdicțiilor a avut loc în 1957, când susținătorii festivalului au înscenat înmormântarea unei roșii, cu coșciug, procesiune funerară și tot tacâmul. După 1957 autoritățile locale au decis să nu se mai împotrivească curentului, așa că au stabilit niște reguli și au acceptat această tradiție trăznită.

Cu toate că roșiile sunt în centrul atenției, o întreagă săptămână de festivități culminează cu turul de forță final. Este o sărbătoare care îi cinstește pe sfinții ocrotitori ai Buñolului, Fecioara Maria și Sf. Luis Bertrand, cu parade, muzică și artificii, într-o manieră veselă tipic spaniolă. Ca să îți aduni forțele pentru bătaia iminentă, o paella de proporții epice se servește în ajunul bătăliei, scoțând în evidență un fel de mâncare emblematic din Valencia, cu orez, fructe de mare, șofran și ulei de măsline.

Acest festival odinioară fără limite are astăzi o oarecare ordine. Organizatorii au mers până într-acolo încât au cultivat un soi special de roșii cu gust neplăcut, doar pentru evenimentul anual. Festivitățile încep pe la 10 dimineața, când participanții se întrec în a înșfăca un jambon de pe un stâlp unsuros. Spectatorii îi stropesc pe aceștia cu furtunuri cu apă în timp ce cântă și dansează pe străzi. Când clopotul bisericii sună de amiază, camioane pline cu roșii sosesc în oraș pe ritm de "To-ma-te, to-ma-te!" în crescendo.

Apoi începe și evenimentul principal, odată cu pornirea unui tun de apă. Așa se dă undă verde la zdrobit și aruncat roșii în atacuri totale împotriva celorlalți participanți. Aruncători de distanță lungă, asasini de la mică distanță și aruncări cu efect cu bătaie medie. Oricare ar fi tehnica ta, până la final vei arăta (și te vei simți) destul de diferit. Aproape o oră mai târziu bombardierii înmuiați în suc de roșii ajung să se joace într-o mare de salsa stradală, în care de abia mai găsești ceva care să arate a roșie. Tunul de apă pornește din nou și semnalizează finalul batăliei.